Nu o întâlnim doar aproape în toate casele finlandeze, ci și în apartamentele din oraș, și mai ales în vile, în cabane, în casele de vacanță din pădure, de pe malul lacurilor.
Sauna… un cuvânt auzit foarte des în Finlanda. Cinci litere înșirate pentru a forma un cuvânt care descrie un concept finlandez autentic, cunoscut în întreaga lume. Dar ce este sauna de fapt și cum fac finlandezii saună?
Sauna a fost întotdeauna un loc sacru pentru finlandezi. În trecut, pe lângă ceea ce cunoaștem noi azi despre ea, sauna era și locul în care femeile nășteau, dar și locul în care erau pregătite pentru înmormântare trupurile celor decedați. În zilele noastre sauna nu se mai folosește pentru așa ceva. În schimb sauna reprezintă momentul intim în care familia se reunește în timpul unei săptămâni aglomerate, dar face parte și din activitățile sociale obișnuite cu prietenii sau colegii de serviciu.
Înainte de a merge la saună aceasta trebuie, evident, pregătită. Încăperea se încălzește până la cel puțin 60-80 de grade. Pentru aceasta, încăperea are în mod tradițional o sobă pe lemne, în timp ce în apartamente se folosesc sobele electrice. Jumătatea superioară a sobei este umplută cu pietre de 10-15 cm în diametru. Pietrele acumulează și rețin o parte din căldură pe măsură ce încăperea se încălzește.
Când temperatura ajunge la nivelul dorit, adică la cel puțin 60 de grade sau chiar mai mult, intrăm în saună și ne așezăm pe banchetele dispuse pe două sau trei nivele. Căldura emanată de sobă este prea seacă, aerul este prea uscat, așa că pentru a face atmosfera puțin mai plăcută, se toarnă puțină apă pe pietrele fierbinți. Apa începe apoi să se evapore, transformându-se în aburi. Aceste particule fine și foarte fierbinți de apă se ridică apoi și se răspândesc în toată încăperea, mai întâi urcând de-a lungul pereților până la tavan și coborând apoi pe piele, învăluindu-ne puțin câte puțin.
Acesta este momentul în care vaporii ating treptat pielea, transferând căldura. Cu cât se stă mai sus pe banchete, cu atât vaporii sunt mai fierbinți și mai abundenți, arzând ușor pielea. Treptat, corpul nostru începe să se încălzească, inima începe să ne bată mai repede, transpirația începe să ne curgă pe frunte, pe spate, pe brațe, pe picioare. Din când în când trebuie să mai adăugăm lemne în sobă pentru a menține focul aprins, pentru a reîncălzi pietrele și pentru a menține temperatura din încăpere la nivelul dorit.
Nu există o perioadă de timp fixă, exactă, recomandată pentru a sta în saună. Depinde de fiecare dintre noi, este o chestiune personală. Unii dintre noi pot sta confortabil în saună timp de cincisprezece sau chiar douăzeci de minute, în timp ce alții trebuie să iasă să se răcorească după cinci sau zece minute. Important este să fim atenți la reacția corpului nostru la căldură și să nu ne forțăm să stăm prea mult în saună.
Urmează apoi cea mai intrigantă și, aș spune eu, cea mai plăcută parte a saunei: scufundarea în apă, mai ales în apă rece. Pentru că a merge la saună fără a ne scufunda în apă este ca mâncarea fără condimente. Contrastul dintre pielea caldă și apa rece va crea o senzație minunată, care nu se poate descrie în cuvinte. Dacă sauna nu se află în apropierea unui lac sa a unui râu, atunci puteți face un duș rece – dar nu este același lucru – iar iarna vă puteți rostogoli în zăpadă.
Odată ieșiți din apa rece se poate sta apoi ceva timp afară, așezați pe o bancă și admirând natura sau peisajul, copacii, păsările… Se poate sta afară indiferent de temperatura aerului, adică chiar dacă sunt sub zero grade, nu se simte frigul. Trăind această senzație de reînvigorare, este timpul apoi să ne întoarcem în saună. Înfruntând din nou căldura, răcoriți și cu pielea rece, aburii fierbinți ne vor mângâia ușor pielea, fără ca noi, de fapt, să-i simțim. Apoi, încetul cu încetul, vom începe să simțim niște furnicături pe piele, reci dar plăcute, în timp ce pielea și întregul corp ni se vor încălzi, treptat, din nou.
De obicei se fac două sau trei ture: saună – scufundare în apă – saună, și așa mai departe, după care ne vom simți foarte înfometați, flămânzi ca un lup, la fel ca după orice activitate fizică intensă.
Pentru finlandezi, a merge la saună este un obicei care a devenit un ritual. Un ritual aproape sfânt, indiferent de loc sau timp, un ritual pentru care nu vor fi niciodată dispuși să facă compromisuri.
Acesta a fost episodul de azi, dragi ascultători și, până data viitoare, vă doresc ca de obicei toate cele bune și sper să ne auzim din nou cât de curând. Pa! Pa!
Ce interesant! Mulțumesc pentru podcastul 🙂