Pentru prima zi am avut în plan o excursie la două peșteri din Apuseni. Una dintre ele, Peștera Meziad, este destul de cunoscută și este o peșteră destul de mare cu multe galerii, dintre care doar o parte sunt deschise publicului. O mare parte din galeriile acelei peșteri sunt nevizitabile sau chiar nedescoperite în totalitate.
În acea peșteră, la fel ca și în Peștera Urșilor, există și un schelet de urs. De asemenea, Peștera Meziad este cunoscută și pentru faptul că are o populație foarte interesantă de lilieci, Iar după cum mi s-a spus acolo, excrementele de lilieci sunt foarte apreciate în industria cosmetică, un lucru pe care eu personal nu îl știam.
Apoi de la Meziad am continuat excursia către o peșteră relativ recent deschisă, care de fapt, nu este o peșteră, este o fostă mină. Mină din care se extrăgea bauxita. Bauxita este acel zăcământ din care se face aluminiul. Deci vă spuneam că această peșteră, de fapt, această mină, e o mină mai deosebită, pentru că acolo au început să se formeze în anumite galerii ale minei, cristale. Cristale din diferite roci, combinate cu umiditatea de acolo, dând naștere la niște formațiuni de cristale foarte, foarte interesante și foarte frumoase.
Galeria respectivă nu este foarte mare, se vizitează în circa 30-40 de minute, însă este foarte, foarte interesantă. Peștera se numește Peștera de Cristale Farcu. Și dacă vizitați zona respectivă vă recomand cu căldură să o vizitați.
Apoi, în ziua următoare am programat să facem o sesiune de rafting pe râul Crișul Repede. Crișul Repede este un râu destul de important în zonă, al cărui nivel, în funcție de cantitatea de ploaie, în funcție de cantitatea de precipitații, variază foarte mult.
Deci a trebuit mai întâi să ne informăm dacă nivelul râului este suficient pentru a putea să ne dăm cu caiacele pe el. Am avut noroc, râul avea nivelul la limită, pentru că în zilele anterioare plouase suficient. Și astfel, planul nostru a reușit. Am coborât circa două ore pe râu, erau zone cu apă mai statică, apoi zone unde apa curgea foarte repede.
Iar cam pe la mijlocul parcursului ne-am oprit la o cascadă superbă, cascadă a cărei cădere forma un mini lac, în care apa era foarte, foarte rece, cred că avea vreo șsapte grade. Ne-am scufundat cu toții în acel loc puțin pentru a ne răcori și apoi am continuat parcursul până la sfârșit. A fost o experiență încântătoare și pentru copii și pentru mine în mijlocul naturii, pur și simplu o experiență de neuitat și aceasta.
În ziua a treia din Apuseni am vizitat apoi o stațiune balneoclimaterică de lângă Oradea, numită Băile Felix. În copilărie, obișnuiam să mergem cu părinții acolo, pentru că aveau multe bazine cu apă termală, unde ne plăcea să ne bălăcim, să petrecem o săptămână – două de vacanță foarte, foarte plăcută. Există și un mini lac cu nuferi, care este alimentat cu apă termală și în care cresc pești exotici, pești aduși din regiuni ale Asiei, care supraviețuiesc și peste iarnă datorită temperaturii plăcute a apei termale.
După aceste zile în Apuseni am pornit apoi către orașul meu natal, către Satu Mare, unde ne-am odihnit pentru următoarele cinci zile. Ne-am întâlnit cu rudenii, cu verișori, cu Mătuși, unchi, bunici, și așa mai departe. Am petrecut o zi și la plajă în Aqua Park-ul local. Am sărbătorit și ieșirea la pensie a unchiului meu, care a organizat o petrecere cu vreo 60 de persoane. A fost o bucurie din nou să văd atâtea persoane pe care nu le văzusem de mulți ani.
Așa că toate aceste cinci zile au trecut foarte repede, venind clipa când a trebuit să ne reîntoarcem în Finlanda. Vă spuneam că din Satu Mare, de obicei, pentru noi este mult mai ușor să folosim Budapesta ca aeroport. Pentru că Bucureștiul este mult mai departe, iar pentru a zbura la Cluj sau în alte orașe de pe lângă Satu Mare, întotdeauna trebuie să luăm două zboruri. Așa că, cel mai simplu este un drum de vreo 2 ore jumate, trei ore din Satu Mare până la Budapesta, de unde apoi un zbor de vreo două ore și douăzeci de minute până în Helsinki. A fost o vacanță minunată, mai repet acest lucru, pentru că de mulți ani nu ne-am simțit atât de plăcut într-o vacanță, mai ales că de data aceasta a fost o vacanță în România, o vacanță în care, pentru prima dată, copiii mei au reușit, într-adevăr, să descopere mai mult decât zona orașului meu natal.
Aceasta a fost povestea vacanței mele din această vară. Și, cu aceasta, închei aici episodul de azi dorindu-vă ca de obicei toate cele bune! Și ne reauzim data viitoare. Pa! Pa!
Bună Florin, sunt Andrea, un băiat italian și ascult de obicei podcastul tău și trebuie să-ți spun că îmi place mult, chiar dacă nivelul meu e destul de avansat și uneori episoadele sunt destul de ușoare pentru mine. Învăț limba română ca autodidact de mult timp: am început când aveam 17 ani (acum am 28). Am un canal de pe YouTube (@Poliglotta per passione) unde fac videouri în diferite limbe, inclus în română. Am auzit episodul în care ai stat de vorbă cu fiica ta și mă întrebam dacă te-ai gândit vreodată să faci și un episod unde iei un interviu la un străin care învăța limba română. În cazul ăsta m-ar placea să particip la un episod și să vorbesc cu tine despre iubirea mea pentru România, care este țara mea preferată, și chiar despre cum am învățat limba română. Cred că ar fi interesant și inspirator și pentru alții straini care învăță româna cu podcastul tău. Ce crezi despre asta? 🙂
Mulțumesc, Andrea, pentru mesaj, am să iau legătura cu tine când mă hotărăsc să public un astfel de episod. Mă bucur să am printre ascultători persoane care trăiesc (ca și mine) imerși în lumea limbilor străine.