Este normal să ne dorim să fim plăcuți de cei din jur. De asemenea, fiecare dintre noi caută acceptarea și aprobarea persoanelor apropiate nouă. Însă trebuie să acceptăm că nu este posibil să mulțumim pe toată lumea.
În plus, studiile arată că fiecare dintre noi avem tendința de a supraevalua în mod constant cât de mult dau ceilalți importanță lucrurilor pe care le facem. De asemenea, avem obiceiul de a supraevalua cât de negativ gândesc ceilalți despre noi ca urmare a acțiunilor noastre. Acordăm prea multă importanță ideii de ce ar putea crede ceilalți despre noi, creând astfel o realitate paralelă, gândind într-un mod iluzoriu și greșit că ceea ce ceilalți gândesc despre noi este realitatea absolută, deși este pur și simplu părerea lor. Și dacă nu au o părere bună despre ceea ce am făcut, nu înseamnă că nu suntem oameni plăcuți, nu înseamnă că nu putem fi acceptați sau că nu merităm atenție. Este doar părerea lor, și fiecare are dreptul la părerea sa.
Există diferite cauze ale acestui mod de gândire care duce la interpretarea greșită a acestor situații. Una dintre ele este stima de sine. Atunci când avem o părere slabă despre noi înșine, când ne considerăm nepricepuți și avem o teamă constantă de a greși, practic din lipsa încrederii în forțele propri, suntem mult mai predispuși să cerem aprobarea din partea celorlalți pentru acțiunile noastre. Este important să căutăm aprobarea noastră proprie pentru acțiunile noastre, pentru că, oricum noi suntem cei responsabili de ceea ce facem. Uneori greșim, dar nu e nicio problemă, este important să învățăm din greșeli, să le considerăm ca pe o oportunitate de a evolua, de a deveni mai buni și mai pricepuți.
Un alt motiv pentru care gândurile celorlalți ne țin prizonieri este lipsa unui scop, lipsa unei direcții în viață, referitor la ceea ce ne dorim și ce vrem să realizăm. Câți dintre noi ne-am pus vreodată întrebarea: ”Dacă aș fi liber de judecata celorlalți, dacă orice acțiune mi-ar fi acceptată, ce aș dori să fac eu cu adevărat în viață?”
Și mai important însă, după părerea mea, este cum gestionăm aceste provocări. Eu, personal, consider opiniile celorlalți despre mine și despre acțiunile mele ca fiind feedback. Dacă este feedback constructiv, îl apreciez și încerc să învăț de pe urma lui, să încorporez acele sfaturi în acțiunile mele viitoare. Dacă este feedback negativ, neconstructiv, să zicem răutăcios, pur și simplu îl ignor. Încerc să nu îl las să mă afecteze în mod negativ.
Voi ce părere aveți despre cum ne judecă ceilalți? Cât de importante sunt pentru voi opiniile celorlalți? Cuum acționați în fața acestor situații? Lăsați comentariile voastre pe pagina acestui episod pe www.easy-readers.ro.
În încheierea acestui episod aș dori să vă spun câteva cuvinte despre frecvența episoadelor acestui podcast. Am încercat la început să public câte un episod la fiecare două săptămâni, însă se pare că pe termen lung, nu pot să păstrez acest ritm. Așadar, voi încerca să continuu să public câte un episod la patru săptămâni, așa cum am făcut în ultima vreme.
Acesta a fost episodul de azi, iar până data viitoare vă urez, ca de obicei, toate cele bune! Pa, pa!
Bună Florin,
se poate că citația ta vine de Lao Tzu, un filosof chinez, care a zis: „Gândindu-te la ceea ce vor spune ceilalți despre tine, tu devii prizonierul lor”
Personal, cred că criticile pot ne ajuta să progresăm dacă le acceptăm. Și când criticile au ca unic scop să ne facă rău, preceptele de „Cele patru legăminte toltece”, sunt un mare ajutor, după părerea mea.
Interesant, am aruncat și eu o privire asupra conceptului menționat de tine (legămintele toltece), pun aici un link pentru cei care doresc să citească mai mult: