Memoria colectiva

Episodul 4: Memoria colectivă

Podcastul de Limba Română este un podcast care te ajută să înveți limba română. Dacă ai ajuns la un nivel intermediar sau intermediar avansat, acest podcast te va ajuta să-ți îmbunătățești nivelul de înțelegere al limbii române, ascultând povestiri și comentarii interesante pe diverse teme, interpretând în context, într-un mod natural, expresiile și structurile mai puțin cunoscute.
După ce ai ascultat câteva episoade, te rog să completezi acest chestionar pentru a mă ajuta să înțeleg nevoile și așteptările tale. Mulțumesc!
 

Dacă doriți să susțineți acest podcast: https://paypal.me/florinfin

În episodul patru al Podcastului de limba română reflectez asupra experienței celor care au ales să trăiască într-o altă țară decât țara lor nativă, și legătura unei astfel de experiențe cu memoria colectivă a unui popor.

Audio

Transcriere

Salutare! Salutare tuturor… și bun venit din nou la un episod al Podcastului de limba română. A mai trecut o săptămână și… am mai pregătit încă un episod cu… un subiect interesant, zic eu.

Mă gândeam zilele trecute la experiența de viață a celor dintre noi care… care  am ales să trăim în străinătate, într-o altă țară decât țara natală, țara în care ne-am născut. Am să vorbesc despre asta din punctul meu de vedere, ca român care trăiește de peste douăzeci de ani în străinătate, în Finlanda.

Am trăit și în România peste douăzeci de ani, am crescut acolo, mi-am petrecut acolo copilăria, în mare parte la țară, însă am făcut școala la oraș și facultatea într-un oraș și mai mare. Toată această experiență din acei ani m-a format pe mine ca român, mi-a creat o identitate culturală comună tuturor românilor. În România mă simt și mă voi simți întotdeauna ca acasă, pentru că înțeleg oamenii de acolo, chiar dacă nu întotdeauna și nu în totalitate, însă pot să spun că înțeleg și împărtășesc comportamentul lor, cultura lor, mentalitatea lor, memoria colectivă a poporului român.

Mai mult ↴

Memoria colectivă a unui popor este foarte importantă. Este cheia, este elementul esențial care ne ajută să ne simțim integrați într-o societate.

În momentul în care alegem să plecăm, să ne mutăm într-o altă țară, tot acel context dispare. Când am ajuns în Finlanda nu știam aproape nimic despre acest popor. Și nu voi ajunge niciodată să îl cunosc la nivelul la care îl cunosc finlandezii. Pentru că nu am crescut aici, nu am fost cu ei la școală de mic copil, nu cunosc și nu simt istoria lor, cultura lor, așa cum o cunosc și o simt ei, ca nativi. Îmi lipsește exact acea memorie colectivă pe care o are poporul finlandez.

Oamenii de aici, din Finlanda, au crescut împreună, uitându-se la aceleași programe de televiziune pentru copii, pe care eu nu le cunosc. Au primit aceeași educație, au împărtășit aceleași vise sau au trăit aceleași dezamagiri. Au aceleași amintiri, au aceeași istorie… Și asta este esențial pentru a te simți aproape de ceilalți, pentru a simți că faci parte din societate, într-un mod sau altul.

Este mult mai greu să te integrezi într-o societate a cărei memorie colectivă  îți lipsește. Imediat ce am venit aici, în Finlanda, am început să învăț limba, să citesc despre cultura finlandezilor, despre istoria lor, să mă educ într-un fel sau altul, toate cu scopul de a-mi dezvolta sentimentul că aparțin acestei societăți, cu scopul de a mă simți inclus, de a nu rămâne pe dinafară. Vorbesc limba lor la un nivel foarte avansat, însă sunt conștient că nu voi ajunge niciodată la nivelul unui nativ.

Urmărind programele lor de televiziune, citind ziarele lor, participând la cursuri de limbă finlandeză nu se poate compara cu experiența de a te naște, de a crește, de a fi educat de mic copil în societatea finlandeză.

Mereu mi-a plăcut, și îmi place în continuare, mă fascinează chiar, această provocare, îmi place să descopăr în fiecare zi ceva nou despre istoria finlandezilor, despre obiceiurile și cultura lor, despre Finlanda mai veche și cea din zilele noastre. Vreau să-i cunosc cât se poate de bine, să îi înțeleg mai profund, să ajung să împărtășesc cu ei într-o anumită măsură visele, bucuriile și dezamăgirile lor. Și după atâția ani, asta mă face să mă simt și aici ca și acasă.

Însă este un altfel de sentiment de acasă. Evident, nu este același sentiment de acasă pe care îl am când vizitez România. E greu de explicat… Sentimentul este total diferit. Nu va fi la fel niciodată.

Nu vreau să trăiesc în Finlanda și să mă simt ca un străin. Dacă am ales să trăiesc aici este important să fac parte din această societate, să o cunosc, să o înțeleg, să simt cum funcționează.

Oameni buni… dragi ascultători, am ajuns la final. Aceasta poate fi povestea oricăruia dintre voi, cei care nu mai locuiți în țara pe care o considerați natală. Poate fi și experiența voastră de a trăi într-o țară străină. Dacă printre cei care mă ascultă sunt străini care locuiesc în România, dacă unii dintre voi trăiți în România însă v-ați născut și ați crescut într-o altă țară, probabil că simțiți la fel ca mine.

Mă opresc acum aici. Acesta a fost episodul de azi, despre memoria colectivă a unui popor, așa cum o văd eu, din perspectiva mea de emigrant român în Finlanda. Până data viitoare vă spun La revedere! De fapt nu La revedere, că nu ne vedem, ci ne auzim… Da? Și încă ceva, nu uitați să lăsați un comentariu pe pagina acestui episod, mi-ar plăcea să citesc puțin și despre experiența voastră într-o țară străină!

Vă doresc toate cele bune! Pa! Pa!

6 Răspunsuri

  1. Buna Florin!
    Sunt brazilian și locuiesc în România de 5 ani și m-am identificat foarte mult cu povestea ta. Împărtășesc același sentiment.

  2. Am trait in Italia acum mai mult de treizeci ani. M-am căsătorit cu un italian. Deși am învățat limba italiană la un nivel bun, nu am încercat să mă integrez foarte mult în societatea italiană. Sunt multe motive pentru aceasta, printre ele Italienii i-au admirat pe englezi, au apreciat societatea britanică și au considerat Marea Britanie ca fiind superioară Italiei. Efectul a
    cestei atitudini a fost de a mă face să simt că sunt acceptat ca persoană britanică, nu trebuia să încerc să mă încadrez în societatea italiană.Eforturile mele de a afla mai multe despre societatea italiană nu au avut prea mult succes. Uram programele TV italiene și chiar și acum, după mai bine de 30 de ani, mă uit doar la programe TV britanice. Ziarele naționale italiene sunt dedicate articolelor lungi și plictisitoare despre certuri politice sau fotbal. La nivel social, prietenii mei erau alți englezi. Drept urmare, am rămas un expatriat. Ceea ce mi-am dat seama acum câțiva ani este că și eu sunt din ce în ce mai mult un expatriat în Marea Britanie. Marea Britanie pe care am lăsat-o în urmă cu peste 30 de ani în urmă nu este aceeași cu Marea Britanie de astăzi. Am pierdut, într-o oarecare măsură, treizeci de ani de memorie colectivă. Este din ce în ce mai mult o țară și o cultură străină pentru mine. Poate că ar fi mai corect să spun că memoria mea colectivă a fost înghețată în timp.

  3. Salutare!
    Ați găsit chiar calea spre sufletele noastre. Ne-ați atins sufletul. Exact așa este sentimentul de a trăi ca un străin în România, numai că românii sunt tare amabili cu străini. Am considerat că românii îi interesează foarte mult experiența și poveștile mele de viață, un sentiment reciproc ce îmi dă motivul și plăcerea de a ține legătura cât mai des cu românii și România.

  4. Salut ! Acest episod a fost foarte interesant și sunt de acord cu totul. Locuiesc la Londra de mulți ani și am o prietenă din România – este adevărat pentru mine și pentru ea că este greu de înțeles toată tradiția de aici pentru că nu ne-am născut sau am crescut în Marea Britanie.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.