Dar haideți să vedem cum este structurat sistemul școlar din România. Acesta s-a schimbat mult de-a lungul timpului, de când am fost eu copil, în ultimii ani aceste schimbări parcă fiind din ce în ce mai frecvente.
Fiecare copil, de la vârsta de câteva luni și până la vârsta de șase ani are posibilitatea de a merge la creșă (copiii mai mici) sau la grădiniță. Nu este obligatoriu, însă pentru mulți părinți este necesar să aibă un loc unde să-și poată lăsa copiii peste zi, în timp ce ei sunt la serviciu.
Eu am mers prima dată la grădiniță la vârsta de trei ani, în satul bunicilor mei. Părinții ne lăsau, pe mine și pe fratele meu, în grija bunicilor în timpul săptămânii, când erau la serviciu. Apoi, când aveam vreo cinci ani, au încercat să ne dea la căminul de copii din cartierul nostru din oraș, însă după doar câteva săptămâni au fost nevoiți să renunțe și să ne ducă din nou la bunici. Nu reușisem în nici un fel să ne obișnuim cu programul prea strict de la cămin.
Diferența dintre grădiniță și cămin este următoarea: grădinița are program mai scurt, de obicei până la amiază, în timp ce căminul oferă program și pentru după amiază, inclusiv posibilitatea de a dormi, pentru că la vârsta aceea mulți copii încă au nevoie de somn în timpul zilei.
Apoi, la șapte ani am început școala. Îmi amintesc și acum emoția trăită atunci în prima zi, în care mi-am cunoscut pentru prima dată învățătorul meu, mi-am cunoscut colegii de clasă, iar cu o parte dintre ei încă mai țin legătura și acum!
În primii patru ani de școală am avut un singur învățător care ne preda toate materiile. După școala primară, a urmat gimnaziul, adică clasele cinci-opt. În gimnaziu fiecare materie era predată de un profesor diferit, foarte rar se întâmpla ca aceeași persoană să ne predea două sau mai multe materii.
Apoi, după opt ani de școală generală, adică patru ani de școală primară și patru ani de gimnaziu, urmau patru ani de liceu – pentru cei care doreau să se pregătească pentru a da la o facultate, adică pentru universitate, sau școala profesională – pentru cei care doreau să învețe o meserie.
În ziua de azi, sistemul este structurat asemănător, cu câteva diferențe. S-a introdus așa-numita clasă zero, adică un an pregătitor înainte de clasa întâi, obligatoriu pentru toți copiii. Și structura anului școlar s-a schimbat între timp. Pe vremea mea, anul școlar avea trei trimestre de câte trei luni, aproximativ, despărțite de vacanța de iarnă, de primăvară și de vară. Anul acesta, de exemplu, anul școlar este structurat în cinci module de lungimi diferite, despărțite de vacanțe. Apoi, în fiecare județ, inspectoratele școlare locale au posibilitatea de a modifica puțin aceste perioade, ceea ce face ca vacanțele să nu cadă în aceeași perioadă în toata țara.
Școala este o perioadă importantă din viața fiecărui copil, o perioadă care îi influențează extrem de mult formarea sa ca adult. Deși în România școala este obligatorie pentru toți copiii, există numeroase comunități în care din păcate mulți copii frecventează doar parțial școala, din varii motive.
Ce amintiri despre școală vă trezește acest episod? Cum a fost școala pe vremea voastră și cum este azi acolo unde locuiți? Puteți lăsa comentariile voastre pe pagina podcastului.
Acesta a fost episodul de azi, mă opresc aici și până data viitoare vă doresc toate cele bune. Pe curând! Pa, pa!
Mulțumesc mult pentru tot.
Cu plăcere, mă bucur că folosești aceste resurse.