Pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, un oraș din Transilvania, a fost adoptată declarația prin care Transilvania se unea cu Regatul României. Până în acel an, România era formată din provinciile Țara Românească sau Valahia, care este partea de sud a României de azi, Moldova – provincia Moldovei din estul României, și Dobrogea… Dobrogea puțin mai mare decât este astăzi, cu un teritoriu care acum, în zilele noastre, aparține Bulgariei.
Deci, în 1918, Transilvania s-a alăturat acestor provincii care atunci alcătuiau Regatul României, și astfel s-a format România Mare. Din România Mare de atunci făcea parte, spuneam, Țara Românească, Moldova, Dobrogea și Transilvania. În acea vreme, Moldova era o regiune mult mai mare decât în zilele noastre. De fapt, putem spune că nu era doar Moldova, ci era Moldova, Basarabia – un teritoriu de la estul Moldovei care este parte din Republica Moldova în zilele noastre, și Nordul Bucovinei, care în zilele noastre face parte din Ucraina. Așadar, România în 1918 era un teritoriu mult mai mare, mult mai larg decât în zilele noastre. Însă, în timpul celui de-al doilea Război Mondial România a fost nevoită să cedeze o parte din teritoriile sale diferitelor state, de exemplu, Nordul Bucovinei a fost cedat Rusiei sau Uniunii Sovietice, cum se numea atunci. La fel și Basarabia. Iar sudul Dobrogei a fost cedat Bulgariei.
De-a lungul istoriei a mai fost o așa-zisă încercare de a uni provinciile locuite de români. Dacă ați citit puțin din istoria României, probabil vă este cunoscut numele de Mihai Viteazul, care în secolul XVI era domnitor al Țării Românești. Mihai Viteazul a fost cel care în anul 1600 a încercat să apropie aceste trei mari provincii românești – Transilvania, Țara Românească și Moldova – fiind un fel de domnitor peste aceste trei provincii. Unii istorici nu doresc să numească această apropiere a provinciilor ca o unire, însă pentru noi este considerată ca fiind prima unire a provinciilor românești de-a lungul istoriei. Mihai Viteazul a fost ucis la un an după ce a realizat această unire din 1600. Și este clar că această politică a sa nu convenea puterilor de atunci: Imperiului Austro-ungar, Poloniei și turcilor. Aceasta a dus la asasinarea lui în 1601.
Revenind la Ziua Națională a României, când sărbătorim Marea Unire de la 1 decembrie 1918, este o sărbătoare națională, da? Ca și orice sărbătoare națională este o zi liberă în România, se organizează tot felul de festivități care ne reamintesc de Marea Unire, care încearcă să ne apropie pe toții ca români, făcând parte din același popor.
Acesta a fost episodul de azi și sper să ne auzim din nou peste o săptămână, da? Până atunci vă doresc toate cele bune și vă spun din nou: Pe curând!
Acest episod a fost util pentru că am putut exersa ascultarea și înțelegerea numerelor lungi și a datelor.
La multi ani, Romania ! Istoria a fost foarte interesant, mersi, dar întotdeauna mi se pare că datele sunt greu de înțeles 🙁
De asemenea, cum se spui de exemplu „1947” ? Cred ca este „o mie noua sute noua sute patruzeci și șapte” dar sună așa cum spui „mie nouastepatruzeci și șapte” ?
Mulțumesc mult !
David
Nu știu dacă am înțeles exact la ce te referi, însă în acest episod eu pronunț 1947 astfel: o mie nouă sute patruzeci și șapte. În limba vorbită pauzele dintre cuvinte mai lipsesc, probabil de aceea e mai dificil de înțeles.
Bine, mulțumesc pentru explicatie, are sens 🙂