La începutul acestui episod aș dori să vă spun câteva cuvinte despre mine, așa… doar cât să vă faceți o idee despre persoana din spatele microfonului. Așadar, haideți să începem!
Mă numesc Florin, și m-am născut în România, într-un oraș din nord-vestul țării. Însă de peste 20 de ani locuiesc în Finlanda. Cum am ajuns eu în Finlanda, în țara lui Moș Crăciun?
Ei, bine, acum 15-20 de ani, românii au început treptat, puțin cate puțin să aibă posibilitatea de a călători în țările mai dezvoltate din vestul Europei. Era acea perioadă în care industria IT (de la cuvintele englezești Information Technology) era într-o creștere continuă. Multe firme, multe companii din Germania, Franța, Marea Britanie sau din nordul Europei erau interesate de mâna de lucru ieftină din Europa de Est. Firmele românești închiriau angajații lor, și astfel românii aveau posibilitatea să lucreze pentru câteva săptămâni sau pentru câteva luni, în străinătate. Odată ajunși acolo, mulți ș-au găsit un loc de muncă în țara respectivă, și nu s-au mai întors. Pentru a călători în această perioadă, românii aveau nevoie de vize în majoritatea acestor țări.
Apoi, în 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene. Aceasta a ușurat foarte mult posibilitatea românilor de a călători în multe țări din Europa, iar în câțiva ani s-au format comunități foarte mari de români în unele părți ale Europei. În ziua de azi cei mai mulți români se află în Italia și în Spania, în jur de un milion în fiecare dintre aceste țări. Oare de ce Italia și Spania? Ei, bine, unul dintre motive ar putea fi, zic eu, faptul că românilor le este, probabil, mult mai ușor să se adapteze modului de viață și culturii cu rădăcini latine, din aceste țări. În plus, limba italiană și limba spaniolă sunt relativ ușor de învățat pentru români.
Ei, și cum am ajuns eu în Finlanda? În 2000 tocmai terminasem facultatea, și o firmă mare de IT din Finlanda mi-a oferit un loc de muncă aici. Am acceptat oferta, mi-a zis că e o ocazie ideală pentru a căpăta puțină experiență, și mă gândeam eu că după vreo doi-trei ani am să revin în România sau am să mă mut, probabil, într-o altă țară. Și totuși, după douăzeci și unu de ani, iată-mă, sunt tot aici, în Finlanda.
Finlanda e o țară deosebită. Este absolut diferită de România din toate punctele de vedere. Dar despre asta poate am să vă povestesc într-un episod viitor. Deși trăiesc departe de România, înainte de nebunia asta cu COVID-ul, obișnuiam să vizitez România de trei-patru ori pe an, singur, cu copiii sau cu toată familia. Aștept cu multă nerăbdare ca lumea să revină din nou la normal cât de curând, ca să pot vizita din nou România la fel ca și înainte..
Acesta a fost episodul doi, și după cum v-am promis, găsiți și transcrierea acestui episod în secțiunea Podcast a paginii de web easy-readers.ro. După ce ați ascultat acest episod, vă recomand să îl mai ascultați încă o dată, citind în același timp transcrierea, pentru că astfel veți înțelege mai bine cuvintele și expresiile care poate vi s-au părut mai dificile.
Bun! Am ajuns la final și ne auzim din nou data viitoare, în următorul episod. Toate cele bune până atunci, și, pe curând! Pa! Pa!
Cel mai bun podcastul de limba romana. Multumesc.
Multumesc frumos! Imi place foarte ) Eu intelege totul si perfect sa invata cuvintele noi!
Thank you so much for this podcast! It’s a great help to my study of Romanian!
Happy to hear you find it useful!
Salut Florin! Mulțumesc foarte mult pentru podcastul tău!
Mă bucur că îți place!
Scuzați-mă , dar nu am înțeles sensul acestei fraze: „Firmele româneşti inchiriau angajații lor, și astfel românii aveau posibilitatea să lucreze pentru câteva săptămâni sau pentru câteva luni, în străinătate.” De ce au permis firmele româneşti angajaților să se mute în străinătate și să lucreze pentru alte firme? Nu aveau ele înșele nevoie de angajații?
Angajații acestor firme lucrau ca și subcontractori la firmele din străinătate. Firma din România primea bani pentru munca lor, și plătea salariile angajaților care munceau în străinătate.
Mă numesc Wesley, sunt brazilian și învăț limbă română. Salutare!
Salut, Wesley, și mult succes!
Foarte interesant ! Și eu, am ajuns în Londra după universitate pentru vara, și sunt tot aici după treizeci și patru de ani !
Mulțumesc, și salutări!
Acestea sunt minunate, multumesc mult!
Mulțumesc, mă bucur că acest podcast îți este de folos!
apare „să revine” ;->
Mulțumesc, am corectat!