Lets go tufiș
Podcast

Episodul 29: Let’s go „tufiș”

Florin februarie 14, 2023 4 Comments
Podcastul de Limba Română este un podcast care te ajută să înveți limba română. Dacă ai ajuns la un nivel intermediar sau intermediar avansat, acest podcast te va ajuta să-ți îmbunătățești nivelul de înțelegere al limbii române, ascultând povestiri și comentarii interesante pe diverse teme, interpretând în context, într-un mod natural, expresiile și structurile mai puțin cunoscute. Click aici pentru transcrierea PDF (ep. 1-20)
Subscribe >>
CastBoxSpotifyApple PodcastsGoogle Podcasts
După ce ai ascultat câteva episoade, te rog să completezi acest chestionar pentru a mă ajuta să înțeleg nevoile și așteptările tale. Mulțumesc!
 

Dacă doriți să susțineți acest podcast: https://paypal.me/florinfin

În episodul de azi vă povestesc o întâmplare mai amuzantă din copilărie, o întâmplare din timpul unei vacanțe de vară petrecută la bunici.

Audio

Transcriere

E mijlocul lui iulie. În curtea bunicilor, la umbra unui nuc bătrân de peste o sută de ani, canicula nu se simte. În casă, în bucătărie, eu o ajut pe bunica să mute niște lucruri mai grele dintr-o parte în alta. Fratele meu, cu doi ani mai mic decât mine, tocmai intră în casă, venind din grădină. Îmi spune în engleză ”I got some worms!”, adică ”Am făcut rost de niște râme!”

Dragi ascultători, bun venit la un nou episod al Podcastului de limba română. Azi am să vă povestesc o întâmplare mai amuzantă din copilărie, amuzantă cel puțin pentru mine.

Copii fiind, eu și fratele meu obișnuiam să petrecem toate vacanțele școlare la țară, la bunici, într-un sat la vreo cincisprezece kilometri distanță de orașul în care locuiam. Imediat ce se termina școala, la mijlocul lui iunie, plecam la bunici, unde petreceam aproape în totalitate următoarele trei luni.

Mai mult ↴

La bunici nu ne plictiseam niciodată. Ne jucam cu copiii vecinilor sau cu verișorii noștri de dimineața până seara. Jucam fotbal pe iarba din fața grădiniței, iar preotul ne confisca mingea uneori când o dădeam din greșeală în țintirimul bisericii. Jucam cărți, table sau șah cu un vecin cu câțiva ani mai în vârstă decât noi, pentru ca tatăl său să ne întrerupă uneori înfuriat, fiindcă băiatul său nu curățase grajdul cailor, sau nu îi pregătise la căruță, așa cum i se ceruse să facă…

Când am crescut puțin, pe la 13-14 ani, mergeam deseori cu bicicleta la scăldat, sau la pescuit la un râu din apropiere. Bunica nu era prea încântată de excursiile noastre la râu. Îi era frică să nu pățim ceva, să nu cădem în apă sau să nu ne înecăm. În plus, astfel de excursii durau câteva ore, și în tot acest timp bunica nu avea pe cine să mâne și să adune, cui să dea ordine și comenzi pentru diferite lucrări mici la care o ajutam prin jurul casei.

Erau multe treburi de făcut într-o gospodărie la țară. De dimineață trebuiau hrănite animalele: vacile, porcii, găinile. Bunicul se ocupa în general de asta, însă apoi pleca la serviciu. Peste zi, trebuia să adunăm iarbă din ogradă pentru animale, să măcinăm porumbul mai mărunt pentru puișorii de găină, să maturăm frunzele din curte, să curățim cotețul găinilor…

Însă adeseori, când nu era prea multă treabă, plecam pe furiș la râu, la pescuit. Cum eu și fratele meu învățam limbi străine la școală, vorbeam uneori între noi în engleză, pentru ca  bunica să nu ne înțeleagă planurile.

În acea după amiază, neavând foarte multă treabă de făcut pe lângă casă, fratele meu a ieșit în ogradă să culeagă niște râme. Apoi intrând în casă, îmi spuse în engleză: ”I got the worms. Let s go to fish!” În acel moment însă, fără nicio ezitare, ca și cum engleza ar fi fost limba sa maternă, bunica replică puțin înfuriată: ”Ce tufiș? Nu mergeți la niciun pescuit, vă arăt eu vouă! Nu-mi văd capul de treburi și vouă vă arde de pescuit?”

Eu cu fratele meu am rămas fără cuvinte! De unde înțelese bunica faptul că noi plănuiam să mergem la pescuit? Ulterior am aflat că auzind cuvântul ”tufiș”, un cuvânt românesc, singurul cuvânt pe care îl înțelese – greșit – din conversația noastră în engleză, a ghicit planul nostru, făcând legătura între tufișurile de pe malul râului și pescuit. Pură șansă, pur noroc sau o fi fost doar intuiție, cert este însă că în acea după masă nu am mai ajuns la pescuit!

Acele vacanțe școlare petrecute la țară au fost parte din perioada cea mai fericită a copilăriei mele. O perioadă pe care nu o voi uita niciodată. Bunicii mei nu mai sunt, însă aceste memorii îi va păstra întotdeauna vii în memoria mea.

Sper că v-a plăcut acest episod, și vă mulțumesc că m-ați ascultat din nou până la final. Încă mai lucrez la transcrierea episoadelor, sper ca în două-trei săptămâni să fie disponibile toate transcrierile în format PDF. Am să vă anunț printr-un mesaj pe toți cei care sunteți înscriși în lista noastră de email.

Mă opresc aici azi și până data viitoare vă doresc, ca de obicei, toate cele bune! Pa! Pa!

 

CÂTEVA EXPLICAȚII LA ACEST EPISOD

  1. Expresia (locuțiunea conjuncțională ) ”pentru ca” (uneori prezentată ca ”pentru ca să”) este diferită de ”pentru că”, este mai rar utilizată și este urmată de un verb la modul conjunctiv (pentru ca cineva să facă ceva). Este echivalentă cu ”ca să” și leagă două acțiuni (primul exemplu de mai jos) sau exprimă un scop (al doilea exemplu). Este utilizată uneori in locul conjuncției ”iar”.
    • ”Jucam cărți, table sau șah cu un vecin cu câțiva ani mai în vârstă decât noi, pentru ca tatăl său să ne întrerupă…”. Aici are înțelesul de ”iar”. Aș putea rescrie astfel: ”Jucam cărți, table sau șah cu un vecin cu câțiva ani mai în vârstă decât noi, iar apoi tatăl său ne întrerupea…”
    • ”Vorbeam uneori între noi în engleză, pentru ca bunica să nu ne înțeleagă planurile.”
      Aici exprimă clar scopul (ca să): Noi vorbeam engleză cu scopul ca bunica să nu ne înțeleagă.
  2. ”Îi era frică să nu pățim ceva, să nu cădem în apă sau să nu ne înecăm.”
    • în mod corect, trebuie utilizată forma negativă
    • în podcast, la ultimul verb nu am utilizat ”nu”, și am zis ”… sau să ne înecăm”. Deseori apare această greșeală în limba vorbită (așa cum am făcut-o și eu), pentru că se confundă cu forma ”îi era frică că ne înecăm” (scuzați cacofonia ;-)) vs. ”îi era frică să nu ne înecăm”.
    • La fel și cu ”a avea grijă”: Ai grijă să nu cazi! vs. ”Ai grijă că ai să cazi / Ai grijă că altfel vei cădea.”

4 Răspunsuri

  1. Privind „…să nu cădem…”, noi avem aceeași construcție gramaticală deosebit în Franceza: „J’ai peur qu’il ne tombe”. Nu este obligatoriu dar putem pune cuvânt „ne” în anumite propoziții affirmative. Asta se numește un „ne” explétif.
    Poate că este la fel în limba română?
    Pentru alte puncte, îmi pun aceleași întrebări.

    Răspunde

  2. Salut, Florin și iți mulțumesc pentru podcast-ul.
    Am unule întrebări despre semnificația unor cuvinte și expresii. În primul rând, exista o diferența intre un țintirim și o cimitir?
    În al doilea rând, în propoziții „Jucam cărți, table sau șah cu un vecin cu câțiva ani mai în vârstă decât noi, pentru ca tatăl său să ne întrerupă…” și „Vorbeam uneori între noi în engleză, pentru ca bunica să nu ne înțeleagă planurile.” – ce înseamnă „pentru ca?” Cunosc ” pentru că – because” – „pentru ca” e diferit?
    Apoi, în propoziție” Îi era frică să nu pățim ceva, să nu cădem în apă…” negativul „nu” înseamnă „might” in limba engleza?
    În ultimul rând, ce înseamnă „pe cine să mâne și să adune” ?

    Răspunde

    1. Mulțumesc pentru comentarii. Am adăugat câteva explicații la acest episod.
      Despre ”să mâne și să adune”, este o expresie populară utilizată pentru a exprima ”să dea comenzi tot timpul, să ceară constant ca cineva să execute ordinele”.
      ”A mâna” înseamnă ”a ghida, a spune ce trebuie făcut, a trimite la treabă”, în timp ce ”a aduna” înseamnă aici ”a chema înapoi”.

      Răspunde

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *