Pandemia a început în primăvara anului 2020. Și de atunci, timp de doi ani, am călătorit doar o singură dată și asta a fost în România. Am fost în vara anului 2021 în România, după ce tatăl meu m-a vizitat aici în Finlanda, a stat trei săptămâni, și când s-a întors înapoi în România m-am dus și eu cu el, și am petrecut și eu o săptămână acolo.
Apoi, în această primăvară, am reluat călătoriile de serviciu. Prima călătorie de serviciu după pandemie a fost în Croația. Am fost patru zile în Croația, în Zagreb, pentru a vizita doi parteneri ai companiei la care lucrez. Și într-una din zile am făcut chiar și o călătorie cu unul dintre parteneri la un client în Slovenia, în țara vecină. Este prima dată când am fost în Zagreb. Un oraș destul de frumos, plăcut, interesant. Mi-a plăcut să gust preparatele culinare locale.
Îmi place întotdeauna să gust mâncărurile tradiționale locale atunci când călătoresc în locuri pe care nu le-am vizitat mai devreme, în Croația, eu mai fiind odată acum vreo trei sau patru ani împreună cu soția, într-o excursie de câteva zile, în Dubrovnik.
După ce m-am întors, fiind în weekend acasă cu familia, săptămâna următoare am plecat în Helsinki pentru trei zile, unde am avut un eveniment al companiei cu toți angajații din departamentul de vânzări, veniți din toate colțurile lumii. Am fost vreo o sută cincizeci de angajați. Și am petrecut trei zile împreună, cunoscându-ne mai bine, pe unii întâlnindu-i chiar pentru prima dată. Și atunci mi-am dat seama cât de importante sunt relațiile față în față, discuțiile față în față, după ce timp de doi ani ne-am văzut și ne-am auzit doar prin intermediul conferințelor video, Teams sau Meet sau ce alte platforme mai există. Au fost trei zile de neuitat, foarte plăcute.
După care am revenit pentru doar o zi în zona Tampere, unde locuiesc, pentru a mă întoarce pentru weekend din nou în zona Helsinki cu fiul meu, care a participat la un turneu de fotbal. După acel turneu, duminică, doar fiul meu s-a întors acasă, cu bunicii lui. Eu am rămas peste noapte, pentru că luni aveam deja planificată o altă călătorie, de data aceasta în Cehia, în Praga.
Acolo, din nou, am vizitat un partener al companiei, care ne-a invitat, pe mine și pe un coleg de-al meu, la o conferință în domeniu. Și am petrecut tot așa cam trei zile acolo, întorcându-mă apoi acasă miercuri după-amiază. Sunt din nou acest weekend aici, și câteva zile, la începutul săptămânii viitoare, pentru ca apoi, miercuri, să plec din nou pentru trei zile, de data aceasta în Bulgaria. În Bulgaria, la Varna, pe malul Mării Negre, unde este din nou un eveniment al unui partener, organizat pentru potențialii lor clienți.
Am să vă povestesc în episoadele următoare despre planurile mele de vară, despre vacanță, călătorii din nou în străinătate, printre care și în România, însă nu vreau să anticipez mai mult. Acum am să vă dau detalii într-unul din episoadele următoare.
Înainte de a încheia cu acest episod, vreau să fac doar o remarcă referitoare la călătorii. Am observat că foarte multă lume dintr-o dată, a început să călătorească. Este de înțeles, după doi ani de pandemie, de carantină, de nesiguranță despre direcția în care lumea se îndreaptă, toată lumea vrea să călătorească din nou. Este normal, este de înțeles că oamenii s-au plictisit să stea acasă, s-au plictisit de rutina lor zilnică, și doresc să vadă locuri noi, să descopere oameni noi, și să se bucure de vacanțe în străinătate.
Aș fi bucuros să ascult de la voi, să-mi scrieți, să lăsați un comentariu, în legătură cu părerea voastră despre călătorii în general, despre pauza voastră fără a călători, dacă a existat, și dacă aveți planuri în curând de a călători din nou.
Acesta a fost episodul de azi și până data viitoare vă doresc toate cele bune. Pe curând! Pa! Pa!
Bună Florin,
Mi-am dat seama că m-am obișnuit cu podcastul tău și l-astept întotdeauna cu nerăbdare. În ultimele săptămâni, mă gândeam ce se întâmplă, Poate ai fost bolnav? Poate ai vrut să oprești podcastul?… Mă bucur să te aud din nou, și mă bucur că poți călători din nou.
Personal nu mi ar placea să călătoresc mult. O dată sau două pe an este suficient pentru mine. In plus copii mei m au sensibilizat către amprenta de carbon, și când călătorim, încercăm să călătorim cu autobuzul sau trenul. Evident este mai lung, mai obositor. Totuși facem excepții : fiica mea va pleca în Kenya … cu avion, și am fost in Barcelona cu mama mea care are 82 ani și cu avion, a fost mai ușor pentru ea. In orice caz, călătoriile sunt importanți, mai ales pentru ținerii, pentru a ne deschide mintea, și poate de asemenea inima.
S-ar putea din când în când să mai fac pauze mai lungi, am atât de multe lucruri pe care vreau să le fac și nu am timp… Înțeleg, este dificil să facem compromisuri între opțiunea de a călători și grija pentru mediu, pentru natură. Viața e scurtă și merită trăită dar totuși responsabil, altfel va fi și mai scurtă pentru generațiile următoare, dacă nu ne gândim la ceea ce le lăsăm în urma noastră…